Undeva în Ardeal, la marginea pădurii
Fiecare suflet are o poveste.
Nu noi îi alegem. Ei ne aleg pe noi.
Nu e un adăpost.
E o casă unde ușa a rămas
mereu puțin întredeschisă.
Șaisprezece suflete. Trei îngeri. Un prag pe care nimeni nu l-a găsit închis.
Omul din spatele poveștilor
Am plecat din corporație cu 130 de kilograme și m-am întors acasă cu o pisică în brațe.
Ani în care am muncit pentru cifrele altora. Ani în care am mâncat ca să nu simt. Apoi, pe 2 august 2018, au apărut Rosa și Ferdi — două suflete care nu mi-au cerut nimic și care au rămas oricum.
De atunci, casa asta nu a mai fost niciodată goală. Fiecare pisică ce a bătut la ușă a găsit-o deschisă. Unele au rămas ani. Altele doar câteva luni. Toate au schimbat ceva.
Nu i-am salvat eu pe ei. M-au salvat ei pe mine, pe rând, fără să știe.
Familia
O familie mare.
O poveste pentru fiecare.
Atinge un chip. Fiecare are un nume, un caracter și o zi în care a ales să rămână.
Povestea noastră
Cum o casă
a devenit un cămin
În amintirea lor
Îngerii casei
Nu mai sunt aici. Dar casa încă îi ține minte pe fiecare.
Numărată în iubire,
nu doar în cifre.
- Suflete în familie
- 0
- Ani de ușă deschisă
- 0
- Îngeri păzitori
- 0
- Uși încuiate
- 0
Dăruiește puțin
Ține lumina aprinsă.
Dacă chipurile astea te-au făcut să zâmbești azi, poți ajuta următorul suflet speriat să găsească un loc cald.
Hrană caldă
Șaisprezece boluri, în fiecare zi, indiferent de vreme.
Veterinar
Monas a stat trei luni în tratament. A meritat fiecare leu.
Căldură iarna
Culcușuri izolate și pături, pentru nopțile de minus cincisprezece.
Nu doar prin donații — o distribuire, un cuvânt bun sau o recomandare ajută la fel de mult.